Interviu cu istoricul Dennis Deletant: „Puterea și politica sunt conduse pe sub masă în România” (CONTRIBUTORS 10.05.2023)
Interviu cu istoricul Dennis Deletant: „Puterea și politica sunt conduse pe sub masă în România”, „Contributors”, 10.05.2023
Istoricul Dennis Deletant este unul dintre cei mai buni cunoscători ai României. De peste 50 de ani urmărește ce se întâmplă aici și cercetează istoria acestei țări. Ceea ce spune în cărțile sau în articolele sale reprezintă un reper foarte echilibrat, în funcție de care poți judeca fără patima întâmplările din istoria recentă a românilor. Din 2022 este cetățean român.
Luna trecută, Editura Humanitas i-a publicat o carte de amintiri, foarte instructivă, mai ales prin atitudinea sa față de perioada comunistă.
(...)
Poate se gândea la microfoane?
Se poate. Am găsit până la urmă o cofetărie și am stat de vorbă cu el și l-am întrebat: domnule Coposu, cum vă simțiți după revoluție? Mi-a spus, domnule Deletant, sunt foarte dezamăgit. Am întrebat de ce. Și a spus, să știți că în jurul meu și în celelalte partide nu sunt decât securiști. (...)
Dacă ați adus vorba de mâhnirea lui Corneliu Coposu că erau atât de mulți securiști infiltrați în partidele de opoziție, iar dvs. sunteți un specialist în istoria serviciilor secrete, aș zice să să vedem cum au evoluat serviciile secrete în România după după Revoluție. Ce s-a întâmplat cu cu foștii securiști, câți au rămas în în continuare în servicii?
Securitatea și urmașii ofițerilor de securitate au vrut să controleze și au controlat privatizarea, schimbarea din România pentru că aveau fondurile necesare. Erau niște fonduri uriașe care erau în băncile din Elveția. După câte-mi amintesc în vară lui `90, dl. Mugur Isărescu de la Banca Națională a cerut unei firme de contabilitate din Canada să depisteze fondurile Securității. Și această firmă a făcut un raport pe care l-a dat domnului Isărescu, dar n-a fost publicat niciodată. Dar eu am avut posibilitatea să vorbesc cu doi dintre acești contabili care au vorbit cu mine cu condiția să nu divulg prea multe date, adică într-un mod confidențial. Iar ei mi-au spus că o bună parte din fonduri, erau aproape 900 de milioane de dolari pe vremea aceea, fuseseră depozitate în diverse bănci și care, am descoperit ulterior, au fost folosite de mai mulți generali de Securitate. Ei au folosit acești bani ca să privatizeze anumite firme. Acum, vreau să spun că același fenomen s-a întâmplat, pe o scară mult mai mica, și în Cehoslovacia și în Polonia. Dar din serviciile de informații externe din Polonia și Cehoslovacia au fost epurați mai mulți ofițeri pentru că aveau legături foarte strânse cu Moscova. În România nu s-a întâmplat acest lucru. Dar, dintr-un motiv ușor de înțeles, pentru că Serviciul de Informații Externe avea în componență acea unitate militară 0110, care era anti-KGB, adică era anti-sovietică. România n-a respectat legislația din Pactul de la Varșovia. Exista o clauză acolo ca niciun serviciu comunist, adică din blocul sovietic, să nu spioneze asupra altei țări, membră a Pactului de la Varșovia. Dar românii nu au ținut seama de acest lucru. De fapt, ofițerul care a creat această unitate a fost Mihai Pacepa. Și atunci, sigur, nu în mod special, am urmărit evoluția SRI-ului. S-a întâmplat ca tot prin acest Know-How Fund să fi fost rugat de un ministru adjunct de la noi, de la externe, să iau legătură cu dl. Virgil Măgureanu, în 1993, pentru că dl. Măgureanu a cerut ajutor de la englezi privind modul în care îi tratam noi pe tinerii infractori – aveam o o legislație foarte dezvoltată. Dl. Măgureanu s-a adresat ministerului nostru de externe. Dl. ministru adjunct m-a chemat și mi-a spus că nu vrea să folosească un diplomat britanic ca să ducă acestă legislație și apelează la mine ca membru al comitetului, eu fiind profesor universitar. Nu voia să folosească un diplomat britanic, pentru că englezii știau ce știau despre trecutul domnului Măgureanu. Iar eu am zis, vai ce ocazie să-l cunosc pe dl. Măgureanu, poate că aflu ceva mai nou despre revoluție. Dl. Măgăreanu m-a tratat foarte prietenos. Atunci eu am spus domnule director, dacă aș putea avea acces la câteva documente ale Securității din perioada comunismului, mi-ar fi de mare ajutor în ceea cercetările mele. După două luni mi-a dat telefon și mi-a spus că s-a aprobat cererea mea. Faptul că am avut acces la aceste documente mi-a stimulat interesul meu în serviciul secret al Securității, dar și în urmașă ei, SRI. Deci de acolo vine interesul.
Și ați putea face un comentariu privind evoluția serviciilor? Vedem că bugetele serviciilor secrete cresc foarte mult de la an la an. Probabil că și numărul de angajați crește destul de mult. Avem nouă servicii secrete în România. Există un fenomen de democratizare, funcționează controlul parlamentar asupra lor?
Aș spune în primul rând că ceea ce se întâmplă în România nu se deosebește în mod tranșant de ceea ce se întâmplă în alte țări. Bugetele pentru serviciile secrete cresc peste tot. Trebuie să avem în vedere amenințarea reprezentată de terorism sau de acțiunile unei puteri adversare. Deci acesta nu e un fenomen deosebit în legătură cu România. Ceea ce deosebește situația serviciilor secrete din România este lipsă de transparență, faptul că controlul parlamentar, după mine, nu este unul prea prea eficace, și componenta financiară, faptul că serviciile secrete, prin reprezentanții lor, au deja surse separate de finanțare, ca urmare a unor privatizări. Și nu e vorba numai privatizare, dar și de influența serviciilor asupra presei, de exemplu. Aici în România mă frapează faptul că presa tace deseori despre anumite abuzuri ale drepturile omului. Îmi vine în minte cazul Emiliei Șercan, care figurează în rapoartele Departamentului de Stat pe care le primesc privind abuzurile drepturilor omului. Niciun deputat, poate că greșesc, niciun deputat român n-a ridicat cazul ei, care este un flagrant abuz, faptul că doamna aceasta foarte curajoasă este hărțuită. Presă în general are aspecte foarte pozitive, nu neg acest lucru. Eu citesc aproape zilnic blogurile care mă interesează foarte tare. Sunt o sursă bună de informații. Dar, îți dai seama la un moment dat că probabil – n-am dovezi – unele din blogurile astea sunt plătite de către servicii, mi se par suspecte din punctul meu de vedere. Ceea ce se întâmplă în România este că există un fel de autocrație – și alți prieteni români, analiști mi-au spus asta, că există un fel de autocrație tacită, sub masă. Puterea în România e sub masă. Nu, nu e transparentă. Și atunci România îți rezervă întotdeauna surprize. Și de aceea exist eu. Întotdeauna, de-a lungul acestor 50 de ani și ceva, în care am avut contact cu România am avut câte o surpriză. Foarte multe din aceste surprize sunt pozitive. Ele mă fac să-mi continuu căutarea pentru că știu că viitorul îmi rezervă surprize.
(...)
Comentarii
Trimiteți un comentariu